2022: anul când crizele nu au sufocat creșterea economică

Economia românească pare să fi evoluat bine în 2022

2022: anul când crizele nu au sufocat creșterea economică

Economia românească pare să fi evoluat bine în 2022, un an complicat de suprapunerea unor crize greu de gestionat la nivel global. Consumul a rezistat în fața unei inflații galopante, producția industrială s-a redus, cu o intensitate relativ mică, însă deficitele gemene cu care rulează economia noastră sunt o sursă de blocaj și îngrijorare. Trebuie să observăm că o mare parte din evoluția bună a economiei se datorează firmelor mici și mijlocii, a căror reziliență a susținut creșterea produsului intern brut în condiții extrem de dificile.

2022 a debutat sub influența crizelor și a contrastelor: inflația se amplifica periculos, dar dobânzile rămâneau la niveluri confortabile, asigurând un adevărat stimulent pentru consum.

Într-adevăr, cel mai mare pericol părea inflația, care se amplifica sub presiunea, de altfel complexă, a scumpirii petrolului și a gazelor naturale, a blocajelor lanțurilor de aprovizionare și a euforiei consumului inhibat de pandemia de Covid-19. Redresarea economiei părea un pariu câștigat, impresie întărită și de așteptarea unui impuls livrat de banii europeni, mai mulți ca niciodată.

Tensiunea politică internă se calmase, agențiile de evaluare financiară ștampilaseră speranțele revirimentului economic, susținut de PNRR, ratingul României rămânea în zona economiilor frecventabile, iar leul era cea mai stabilă monedă din regiunea central și est europeană.

Însă, șocul invaziei Ucrainei de către Rusia a deraiat o redresare economică certă și a creat noi provocări atât pentru guvern, cât și pentru populație. Invazia Ucrainei a provocat o scumpire a prețului petrolului și gazelor naturale și a indus o incertitudine privind furnizarea de gaze naturale către clienții europeni, ceea ce a influențat masiv scumpirea mărfurilor. Inflația a urcat amenințător, iar în momentul în care Federal Reserve, sistemul american de bănci centrale, a început să-și mărească dobânzile de politică monetară, dolarul s-a întărit, scumpind la rândul său toate mărfurile, pe fondul scumpirii materiilor prime, care se tranzacționează în dolari pe piețele de mărfuri.

În acest an, Federal Reserve a majorat de șapte ori dobânzile de politică monetară, obligând practic toate băncile centrale din lume, inclusiv Banca Națională a României, să-i urmeze exemplul. China și-a menținut cu încăpățânare aproape tot anul politica restrictivă anti-Covid, ceea ce a întreținut sincopele provocate de lanțurile de aprovizionare, cu efect indirect, dar cert, asupra prețurilor mărfurilor.

Privind retrospectiv, 2022 a fost anul crizelor suprapuse, al incertitudinii și volatilității care însă nu au provocat o recesiune, dimpotrivă. Interesant, estimarea, prudentă, a unei creșteri cu 4,6% a economiei, inclusă în construcția bugetului, pare să fie confirmată de realitate. Deși nu cunoaștem datele finale pentru anul 2022, analiștii financiari estimează că economia românească ar putea crește în acest an cu 4,7%. Aparent, economia a confirmat așteptările.

Consumul, un motor sub presiunea inflației

Motorul acestei reziliențe a economiei a fost consumul, care ar putea crește cu 5% la finalul anului, potrivit estimărilor analiștilor. Este totuși o încetinire remarcabilă după performanța din 2021, când activitatea comercială crescuse cu 10,1%. Încetinirea poate fi atribuită inhibării creditelor de consum, un ingredient puternic al revirimentului post pandemie, care au scăzut în octombrie, cu 11,4% față de luna respectivă a anului trecut, sub presiunea creșterii dobânzilor.

La finalul lunii octombrie, ultimele date disponibile până la apariția acestui articol, volumul cifrei de afaceri din comerț crescuse cu 5%, iar cel din servicii crescuse cu 30% față de aceeași perioadă a anului trecut, creștere susținută masiv de scumpirea mărfurilor și a serviciilor. Un alt impuls al creșterii consumului a fost și cel venit de la refugiații din Ucraina. Deși din cei aproximativ trei milioane de ucraineni care au tranzitat România de la declanșarea războiului, doar 3% au rămas aici (92.076 de refugiați ucraineni înregistrați pentru protecție temporară), cei care au plecat au susținut consumul pe traseul românesc, iar cei care au rămas au beneficiat și de programe de ajutor financiar.

Recul al industriei care aruncă o capcană a prețurilor mari

Producția industrială a scăzut, ca efect al creșterii costurilor cu energia și cu materiile prime. Estimările analiștilor indică o scădere a producției industriale cu 1,5% în acest an, un peisaj dezolant după creșterea solidă cu 7,4% în 2021. Deși încetinirea activității industriale este relativ lentă, nu același lucru putem spune despre prețurile producției industriale, care a urcat în octombrie cu 41,1% față de aceeași lună din 2021. Ele descriu un impuls masiv asupra inflației și anulează practic speranțele unei dezinflații consistente în viitorul apropiat.

Riscurile latente ale economiei

Economia României rulează însă cu un tandem sufocant construit de așa numitele deficite gemene: deficitul bugetar și cel al contului curent. Deficitul bugetar este plasat în zodia exceselor supravegheate de Comisia Europeană, iar situația balanței externe este și ea complicată de un deficit record, amplificat de crizele suprapuse.

Deficitul bugetar excesiv al României tensionează abilitatea guvernanților de a lansa măsuri ferme de suport al economiei ca răspuns la crizele suprapuse cărora trebuie să le facă față. Deficitul bugetar este deci simultan un risc și o constrângere, parțial compensată de primirea de fonduri europene destinate atenuării efectelor crizei provocate de invazia Ucrainei de către Rusia. Deficitul bugetar rămâne un risc major pentru economie, deoarece limitează posibilitatea statului de a susține economia, inclusiv îi reduce capacitatea de a investi. Pe de altă parte, deficitul masiv al bugetului apasă ca o sabie a lui Damocles asupra ratingului de țară, situat primejdios la limita aruncării țării în rândul economiilor nerecomandate investițiilor. O adâncire a deficitului dincolo de limitele impuse prin buget ar putea declanșa o scădere a ratingului, cu efecte dezastruoase asupra economiei, inclusiv cu o devalorizare masivă și de nedorit a leului. Acest risc a impus o limită incomodă în calea majorării pensiilor și salariilor bugetarilor până la un nivel care ar acoperi inflația.

O altă vulnerabilitate a economiei românești a fost și deficitul contului curent, care descrie realitatea că iese din țară mai multă valută forte decât intră în conturile ei. Din păcate, vorbim deja de un deficit structural de cont curent, care se menține la cote ridicate de ani buni. În acest an, însă, estimările analiștilor indică o adâncire a deficitului de cont curent, care ar putea ajunge până la aproape 10% din PIB,  după ce în 2021 coborâse la -7,3% din PIB. Deficitul ajunsese deja la 23 de miliarde de euro în primele zece luni ale anului, cu mult peste cifra afișată pentru întreg anul 2021. Sursa inflamării deficitului contului curent este deteriorarea balanței energetice. Importurile de produse alimentare și industriale, au contribuit într-o măsură mai mică în comparație cu energia. Trebuie să remarcăm însă că exporturile au fost relativ dinamice (în creștere cu o rată anuală de 25,8% față de ianuarie-octombrie 2021), dar nu suficiente pentru a preveni o creștere a deficitului comercial (28,4 miliarde euro, mai mare cu 9,19 miliarde euro decât cel înregistrat din ianuarie până în octombrie 2022). În contrast, balanța serviciilor este excedentară, dar insuficientă pentru a compensa uriașul deficit comercial.

Stabilitatea leului

Din fericire, deteriorarea contului curent nu s-a tradus într-o percepție a unui risc în creștere al economiei românești. Cursul leului, remarcabil de stabil, descrie această percepție favorabilă asupra economiei românești. În 20 octombrie, leul, cotat la un curs de 4,9140 față de euro, era cu 0,7% mai puternic decât în aceeași zi a anului trecut, când cursul era de 4.9488 lei pentru un euro. Dar aceasta stabilitate a leului nu este produsul vreunei magii practicate cu încăpățânare de banca centrală, ci este și efectul faptului că România a înregistrat fluxuri nete pozitive de investiții de portofoliu în primele trei trimestre, pe fondul ieșirilor de acest tip de capital într-un număr de țări emergente. Ca atare finanțarea deficitului de cont curent nu este o problemă majoră. Acesta ar fi acoperit în principal de fluxuri de investiții străine directe (ISD), o componentă stabilă a fluxurilor de capital și de fonduri europene. Investițiile străine directe au ajuns la 9,299 miliarde euro în primele zece luni ale anului, în creștere cu 20,59% față de perioada similară a anului trecut. Potrivit analiștilor, investițiile străine directe și fondurile europene ar face posibilă acoperirea a aproximativ 55% din deficitul de cont curent prognozat pentru 2022.

În esență, leul a fost cea mai stabilă monedă din regiune și a contracarat astfel o posibilă inflamare a inflației, inevitabilă dacă s-ar fi deteriorat cursul față de marile monede, ținând cont de dependența excesivă a României față de importuri.

„Epoca dobânzilor foarte mici s-a încheiat”

Totuși, una din marile probleme ale antreprenorilor și ale populației rămâne scumpirea costurilor finanțării, din cauza majorării ratelor dobânzilor și accesul din ce în ce mai dificil la creditare. Inflația, care s-a intensificat, a urcat ratele dobânzilor la un nivel din ce în ce mai greu de suportat de firmele mici și mijlocii și de populație.

Rata anuală a inflației a accelerat până la 16,76% în noiembrie, cel mai înalt nivel din martie 2003, deci de aproape 20 de ani. Pasul lunii noiembrie, când inflația a urcat cu 1,25% față de luna anterioară, ușor mai lent decât „rezultatul” afișat în octombrie, care arăta o creștere a prețurilor cu 1,28%, poate indica o stabilizare a prețurilor. Luna cadourilor, cu reducerile sale tradiționale, ar putea semnaliza o temperare a creșterii prețurilor. Însă, nu trebuie să uităm că inflația a fost canalul cheie de transmitere a implicațiilor războiului declanșat de Rusia prin invazia Ucrainei. Întreaga Uniune Europeană, unde sunt principalii noștri parteneri comerciali, depinde de  importuri pentru a-și acoperi nevoile de energie, iar creșterea prețurilor globale la mărfuri și efectele de rundă a doua asociate au împins ratele inflației la niveluri record, influențând puternic veniturile reale disponibile.

În contextul unei inflații persistente, dobânzile bancare au puține șanse de a reveni la un nivel mai confortabil. De altfel, unul din mesajele transmise de banca centrală este lămuritor: „epoca dobânzilor foarte mici s-a încheiat”.Pentru antreprenori, scumpirea creditării a pus problema supraviețuirii într-o piață deja afectată de costurile mari de producție și de un recul al consumului, camuflat de cifrele bune obținute ca efect direct al creșterii prețurilor.

Programele guvernamentale de susținere sunt insuficiente pentru a rezolva problema la nivel național, situație întâlnită de altfel în toată Europa. În plus, fiscalitatea excesivă impusă firmelor mici și profesioniștilor independenți au complicat evoluția acestora în a doua jumătate a anului. Cum firmele mici și mijlocii sunt responsabile pentru angajarea a 66% din salariații României și reprezintă 99,7% din companiile din economie, orice constrângere fiscală poate influența întreaga economie. Majorarea salariului minim devine un cost greu de suportat pentru firmele mici și mijlocii, în contextul deja dificil al creșterii tuturor cheltuielilor de producție.

Reziliența afacerilor este una dintre marile reușite ale anului 2022, deoarece întreprinderile de toate dimensiunile și din toate sectoarele au făcut față unui val de provocări economice în ultimele 12 luni și au gestionat bine incertitudinea de o intensitate nemaivăzută de la criza financiară din 2008. Evitarea alunecării în recesiune și afișarea unei creșteri solide a economiei românești este, în mod evident, și rezultatul rezistenței la șocuri a firmelor mici și mijlocii, care merită însă și ele susținere din partea autorităților. Fie și pentru argumentul vulnerabilității lor în fața crizelor suprapuse, care au răvășit întreaga economie globală în acest an.

Nu putem vorbi de anul economic 2022 în singularitatea lui, dominat de crize imposibil de prevăzut în urmă cu un an. Trebuie să-l analizăm în contextul unui ciclu economic complex și unic în istoria acestui secol, în care pandemia de Covid-19, imprevizibilă, a pulverizat revirimentul economiilor lumii greu încercate de criza financiară globală care a debutat în toamna anului 2008. Criza energetică din 2021 a fost compensată și oarecum stimulată de euforia consumului, inhibat de pandemia de Covid-19. Invazia Ucrainei de către Rusia a ruinat șansele unui reviriment în logica firească a ciclurilor economice. Însă, invazia Ucrainei a schimbat, într-o mare măsură, filosofia afacerilor, oarecum centrată pe profit și dividende. Mii de companii și-au închis sau și-au înghețat operațiunile, retrăgându-se din Rusia, exercițiu aproape fără precedent, un semnal că afacerile devin mult mai active în societate și în spațiul geopolitic. Mii de companii românești au ajutat refugiații ucraineni și au rezistat într-o piață dominată de riscuri, incertitudini și volatilitate. De aceea, contemplăm acum evoluția pozitivă a economiei românești și nu suntem forțați să explicăm cauzele recesiunii ei.

Spune-ţi părerea

Numele este obligatoriu
Adresa de e-mail nu va fi publicată

Înapoi sus