La final de an, când toate mămicile se grăbeau să bage cozonacii în cuptor, am plecat la Bistrița. Un gând lăuntric nu îmi dădea pace. Pe lângă faptul că începuse să ningă, petrecerile de sfârșit de an erau programate la școală și eu, aveam să lipsesc iarași, era altceva care nu îmi dădea pace. Urma să particip la Parada Brăduților, un eveniment caritabil ajuns la a șaptea ediție și organizat ca în fiecare an de Gabriela Montoiu, în scopuri caritabile.
Ca și în anii precedenți și anul acesta resursele obținute în urma evenimentului au ajuns la o familie greu încercată, familia Petruț din Bistrița, care a pierdut patru din cei nouă copii într-un cumplit accident rutier. 5 copii, de 3, 7, 10, 12, respectiv 18 ani au rămas pustiiți de un dor cumplit și foarte greu de explicat.
Am ajuns tărziu în noapte la Bistrița, după 8 ore de condus și vorba bună a Vioricăi Pușcas, cea care se ocupă de treburile zilnice ale Asociației Naționale a Antreprenorilor. Îmi era foame, tare frig și mă încerca un greu sentiment de vinovăție că și anul acesta voi lipsi de la serbările copiilor mei.
Am adormit cu un sentimentul că există un drum corect și cu siguranță chiar dacă deviez pe alocuri voi ajunge acolo unde trebuie. Zbuciumul zilei sau zbuciumul meu interior mi l-a adus pe tata în vis. Și-am avut o noapte în care eu puneam zeci de întrebări, mă văitam și el, ca niciodată, mi-a vorbit.
M-am trezit luminoasă și am știut că sunt unde trebuie.
Seara, după ce am filmat în timpul zilei, ediția specială: Bună ziua, Bistrița!, ce va fi difuzată pe 3 Ianuarie la Canal 33 România în cadrul emisiunii Autentic Românesc, am reușit să ajungem la Sinagogă. Asociația Națională a Antreprenorilor donase un brăduț împodobit doar cu globuri și ornamente achiziționate din târgurile de Crăciun de la meșteșugari, meșteri artizani, iar noi doua eram mesagerele asociației.
Înainte de a începe licitația, m-am urcat pe scenă să mă asigur că bradul ANAA este în regulă și atunci am descoperit un brăduț mult mai mic, mai tăcut, mai altfel. M-am retras în sala și m-am așezat cuminte pe o banca, la întâmplare. În fața mea o doamnă își strângea copilul mic la piept și plăngea pe înfundate. Abia atunci am înțeles că în fața mea era doamna Petruț, beneficiara fondurilor strânse. În acel moment s-au deschis cerurile și eu am rămas pironită locului înțelegând că timpul nu are valoare și că tot ce mai pot eu să fac este să dăruiesc. Am licitat cu îndrârjire și mi-am câștigat brăduțul dorit, ales doar pe criterii caritabile.
Aveți povestea brăduțului meu, mai jos. Dacă vă place puteți să le dați și voi o mână de ajutor, măcar din când în când!
Multumesc tuturor! Anul acesta nu mai fac bilanțul, vă spun doar atât: valorificați timpul!
Bradutul nr. 11 donat de Asociația OM (Oraşul Mariei) – o organizaţie dinamică, furnizor de bunăstare, de speranţă şi de încredere. Numele Asociaţiei OM (Oraşul Mariei) face trimitere la un caz adevărat, o voluntară reală. Este Maria, are 7 fraţi şi face naveta zilnic la Bistrița, 65 de km, ca să participe la cursurile unei şcoli de meserii. Retrasă periodic de la şcoală, datorită costurilor prea mari pentru părinţii ei, ea încearcă să revină. De aici, sursa de inspiraţie care stă la baza identităţii verbale şi vizuale:
Solidaritatea, implicarea, educația, pasiunea, spiritul comunitar, atitudinea pozitivă și empatia sunt valorile pe care voluntarii OM le împărtășesc întru totul. Orașul Mariei are o latură profund socială și comunitară. Este un mediu în care bunele intenții se transformă, prin pasiune și energie, în fapte bune. Funcționează pe baza donațiilor și a voluntariatului. Privește cu încredere spre viitor, spre comunități conștiente de potențialul lor, în care solidaritatea, ajutorul, sprijinul reciproc și orientarea celor mici spre educație sunt premisele regăsirii acelor “comunități albastre” de odinioară – armonioase, pozitive, solidare. Proiectele Asociației se dezvoltă mereu pe două paliere: oferă ceea ce este necesar cu toată dragostea, dar cer întodeauna ceva la schimb din partea beneficiarilor. Și… când reușesc să miște puțin comunitatea știu că au făcut un pas înainte în munca lor atât de dragă, munca de voluntari.
Cum înfrumusețăm viața celor din jur și, implicit, pe a noastră? – a fost întrebarea care a stat la baza conceperii de către voluntarii OM a acestui brăduț.
Bijuterie cu timp. Au îndrăznit total expunând acest brăduț tehnic, dar, veți vedea că este extrem de cald și inimos. Dorința lor a fost de a demonstra că dacă alegi să te concentrezi pe soluții găsești întotdeauna “podoabe” potrivite pentru a îndeplini multe vise, mari și mici. Așa că, au luat o spirală de fier beton dură, gri și anostă, s-au strâns în jurul ei și și-au imaginat-o frumoasă și luminoasă. Provocare. Decorațiunile, concepute integral de ei, au fiecare un simbol, o poveste. Mecanismele de ceasornic, sticluțele cu îndemnuri, șuruburile și cheile pentru uși, lumina, oglinda cea mare sunt piesele cu care vă îndeamnă să dăruiți celor din jur puțin din timpul vostru (tocmai pentru că este atât de prețios), să-i încurajați cu credință, să le oferiți răspunsuri, uși deschise și legături strânse, să le arătați calea luminoasă, și nu în ultimul rând, să le dați curajul să se privească în oglindă și să-și spună: ȘI EU POT! Voluntarii OM, speră că au ajuns la inima și creierul vostru cu acest brăduț altfel. Și mai speră, că împreună cu voi, astă seară, vor îndeplini un vis și vor stabili un punct de plecare în direcția potrivită.
Spune-ţi părerea