Din când în când, îmi dau timp să fiu EU. Mă reîntorc în timp… îmi permit să visez și să recitesc acel: Elevul Dima dintr-a șaptea și să respir cu nesaț. Mă uit cu inima strânsă la mine, parcă trăiesc într-o cutie de carton îngălbenită și prăfuită, o cutie pe care tehnologia nu și-a pus amprenta definitiv. Aceeași idealistă care iubește fiecare literă, conștientizând că Universul se construiește cu fiecare rând rostit.
Este duminică, pe înserat deja. În cartierul bucureștean unde locuiesc s-a lăsat liniștea și atmosfera este numai bună pentru a deschide laptop-ul și a povesti puțin despre ce înseamnă să fii deschizător de drumuri.
Printre multe drumuri, la propriu, făcute pentru a descoperi România Autentică, am întâlnit și oameni frumoși. Despre aceștia se vorbește mai puțin. Cum să o lauzi pe Oana, Andreea sau Ioana? Pur și simplu nu se face.
Ba da, se face! Se face, doar de către cei care cu adevărat simt și trăiesc frumos, doar de cei pentru care gelozia sau invidia nu își fac cuib în sufletul lor. Din păcate, aceștia din urmă sunt din ce în ce mai mulți, îi regăsiți cam peste tot.
Înconjurată de copy – paste și plagiat, îmi vine greu să cred că România mai are oameni corecți care se zbat să construiască temeinic. Exemplele mediatizate te îngrozesc, și mai că îți vine să te întrebi: ce mai caut eu aici? Știu, poate suna ca un arhetip. Câți dintre noi mai avem timp să citm o carte adevărată? Câți dintre noi mai avem timp să descoperim oameni adevărați?
Eh, de aceea avem nevoie de cei care sunt deschizători de drumuri, de cei care îndrăznesc să viseze.
Așadar, cu toate aceste greutăți, mai am puterea să mă bucur enorm când descopăr că foste colege, așa ca Anda, s-au gândit să învețe să promoveze ia românescă și nu numai.
Inspir. Inspirația și puterea exemplului dau roade și acum se vede cu ochiul liber.
Mă bucur enorm când aud că o altă tânără, Oana sau Diana au deprins arta de a face cojocul binșenesc tot prin inspirație și strădanie.
Bucuria naște bucurie. Despre oameni fumoși, dar și despre locuri uitate de lume aș putea să scriu pagini întregi. România are zeci, sute de locuri frumoase de vizitat. Astăzi, vă povestesc despre Delta Dunării.
Pentru câteva zile, ia românească, mai bine zis iile adunate de mine din toate colțurile țării în timp, dar și cele primite în custodie de la oamenii care îmi iubesc pasiunea, de încredere, au poposit la Gura Portiței, paradisul din Delta Dunarii.
Frumusețea locului, surprins parcă dintr-un tablou, te lasă fără suflu. Locul unde Dunărea se “îmbrățisează” cu Marea Neagra este greu de descris în cuvinte. Casele simple lipovenești, specifice Deltei, cu acoperiș din stuf, împrejumite de pâlcuri de flori în mii de culori, păsări de diferite specii ocrotite și o plajă lungă cu un nisip fin și auriu, te atrag de parcă nu ai vrea să mai pleci vreodată. Un apus de soare și gânduri bune îți pot reînnoi speranța în suflet. Megeți în Delta Dunării și adminirați plajele întinse de nuferi galbeni, albi dar și nisipul fin!
Aveți timp, nu îl risipiți!
Foto credit: Alexandru Zainea
Colecția privată Flori de ie
Locație: Delta Dunării, România
Spune-ţi părerea