Există succes la feminin sau masculin?
Îmi veți răspunde că există și e la genul neutru. Și aveți dreptate, așa trebuie să fie și în lumea reală a antreprenoriatului. Cred că putem reuși fiecare în proiectul lui și nu ar trebui să ne măsurăm succesul în variabile de gen, vârstă și cotă. Mai mult, contează ceea ce schimbi prin proiectul tău, ceea ce lași în urmă sau aduci din trecutul valoros.
Proiectul „Flori de ie” m-a transpus în casa bunicii, pe lavița caldă de soare, unde vara torc pisicile și se aude buciumul din deal. Poate că nu toți am trăit acolo, într-un timp cu bucium, hore și șezători, dar aducându-le într-o lumină nouă, frumoasă și contemporană, le poți simți și te poți bucura de ele numai când atingi o ie românească.
Există succes la feminin sau masculin?
Și să vezi tinerele din ziua de azi că se mândresc cu o ie originală ca și cum ar purta o creație Chanel, simți că ai adus un plus de frumos dintr-un trecut ancestral și că ai ajutat la promovarea acestei frumoase moșteniri românești.
Așa a început succesul meu și cunosc mulți prieteni care, dintr-o pasiune și un crez, trecând de vârste și genuri, au reușit să adauge o foaie în cartea cu lucruri bune sau cu proiecte grăitoare și dincolo de granițe.
Există un designer român foarte pasionat de tradiționalul românesc și a găsit succesul prin texturi și motive populare de pe ii, troițe și costume tradiționale. Cine-ar fi zis că un bărbat poate fi inspirat și pasionat de un material țărănesc și chiar să și reușească? Și minunate sunt creațiile lui, ca, de altfel, ale multor altor prieteni care dezmint mereu preconcepțiile și procrastinările tabu în orice pas de început.
Eu cred că trebuie doar să începi și să vrei să crezi că și tu poți reuși. Din punctul meu de vedere, succesul nu are gen.
Nici vârstă, aș mai adăuga. Pentru că, de multe ori, te surprind exemplele umane care, în modestia lor, nici nu se conștientizează pe sine astfel. Așa cum o bunică face dulceață de smochine, cu fructe culese din smochinul din curte, sau de trandafiri, din tufele îngrijite cu migală, și le vinde simplu, în piață, fără să pună adaosuri de produse bio și etichete după normele europene, și are succes, micuț, dar „gustos”, cum s-ar spune.
O astfel de bunică știm, cunoaștem sau avem fiecare dintre noi. Nimeni nu le vorbește acestor oameni despre PFA, taxe și cote de marketing. Dar simplul lor exemplu te face să vezi acel roz hepburnian chiar și în cele mai gri zile.
Cunosc artiști de vârsta a treia sau fără vârstă și timp, așa cum bine le place să se descrie singuri, oameni care nu pot sta uitându-se la televizor o pensie întreagă, mulțumindu-se cu un sfârșit de viață închis, după ce au fost activi, și-au crescut copiii și au semnat condica timpului atâta vreme.
Sunt oameni care și-au dezvoltat chiar și la 60 de ani cariere noi, proiecte axate pe artă, și care vin, merg la târguri și își prezintă arta, țin workshop-uri pentru tineri și dau dovadă de o energie de multe ori mai mare și mai frumoasă decât avem mulți dintre noi.
Există succes la feminin sau masculin?
Astfel de oameni pot intra foarte frumos în aceeași categorie a „tinerilor antreprenori”, pentru care rețelele de socializare și internetul nu sunt de speriat. Cu toții învață să se promoveze și să devină cunoscuți chiar și acolo, în zona meșterilor, a artizanilor și a amatorilor creatori de artă. Dacă și ei, bunicii noștri, reușesc, putem și noi să credem că avem loc și șansa de reușită!
Și mai cred un lucru – nu există limită de vârstă pentru succes.
Iar, de cele mai multe ori, nici nu contează succesul. Contează doar pasiunea și încrederea în forțele noastre și în oamenii dragi de lângă noi.
Spune-ţi părerea