Năravul din fire !

Despre năravul din fire şi alte vorbe înţelepte!

Duminica este ziua din săptămână când îmi adun gândurile și sentimentele și le las să curgă aici. Este modul meu de a spune lumii că #exist și da, recunosc că nu vreau să #rezist!

Lumea în care trăiesc este plină de paradigme pe care unii dintre noi încercă cu disperare să le dărâme și parcă pe măsură ce unii vor schimbare, ceilalți se încăpățînează tot mai tare. Conflictul nu duce la nimic bun. Invidia și răutatea par a fi sentimentele cele mai des întâlnite și constat cu amărăciune că uităm de noi, de ceea ce avem mai bun în noi, poate tocmai de aceea îmi place atât de mult celebra maximă enunţată de inginerul de aviaţie Edward A. Murphy (1918-1990): „Dacă un lucru este făcut prost de destul de multe ori el devine corect“,  cunoscute sub numele de Legile lui Murphy. Poate că pe acest raţionament se bazează în mod involuntar şi nepremeditat, desigur, acei semeni ai noştri care încearcă să umbrească orice realizare a celor din jur, iar pentru asta recurg la denaturare, ascunderea adevărului, enunţarea sa parţială, interpretare personală, exagerare şi minciună. E doar o parte din reacţiile cu care sunt întâmpinaţi cei ce muncesc, investesc bani, timp, efort, imaginaţie, riscă siguranţa lor financiară, oferă altora un loc de muncă şi posibilitatea de a-şi pune talentul şi aptitudinile în proiecte importante. Reuşita, succesul, gloria au devenit tot mai greu de gestionat: pe de o parte cei care îşi îndeplinesc un vis fac asta sacrificând timp, confort, bani, familie, sănătate, devin responsabili pentru viitorul lor şi al celor implicaţi şi pe de altă parte sunt frustraţii, cei nemulţumiţi de propriile neîmpliniri, care nu pot să suporte victoriile altora, chiar dacă acestea nu au fost obţinute în dauna lor.

Capra vecinului nu mai are, practic, nicio şansă, ca să parafrazăm la fel de celebra zicătoare din ograda noastră. N-au trecut prea multe decenii de când am văzut cu ochii noştri cum o idee bună, un model de succes era preluat şi multiplicat, de când românii erau cunoscuţi ca fiind descurcăreţi, isteţi şi cu mare putere de a se adapta şi de a prelua din mers obiceiuri, deprinderi, de a învăţa limbi străine.

Astăzi pare să fie tot mai puţin timp şi energie pentru efort şi muncă, în schimb, atunci când unul se încăpăţânează să facă ceva bun, frumos, trainic, inedit, original, găsim putere să-l împroşcăm cu noroi şi am făcut din bârfă şi răutatea gratuită, o artă. Şi da, o facem de atât de multe ori, încât ajungem să ne convingem pe noi înşine că raţionamentul nostru este corect, iar succesul celui vizat înseamnă trecerea inclusiv peste barierele morale. O, cât ne place să criticăn, să dăm lecţii de moralitate, să reproşăm şi să plângem de milă, când nu facem decât să demonizăm exact ceea ce nu ne place la noi înşine, dar le punem pe seama celor care au reuşit să obţină o victorie.

Traista noastră nu e fără limite şi după ce o vreme dăm din ce avem, ajungem ca mai târziu, să dăm din ceea ce suntem. Iar dacă privim „cadourile” pe care le avem, înţelegem ce anume ne-a construit pe interior, laşitate şi lene, altoită pe lipsa de imaginaţie şi pe invidie, iar toate acestea pot fi sintetizate într-o altă afirmaţie de cruntă actualitate: „Somnul raţiunii naşte monştri“. Îi aparţine pictorului spaniol Francisco José de Goya y Lucientes şi este atât de limpede, încât nu are nevoie de niciun comentariu.

Cum orice acţiune are parte şi de cel puţin o reacţie, poate nu ar strica să ne gândim de două ori înainte de a emite judecăţi despre cei din jur, să nu lăsăm intelectul să fie umbrit de comoditate, căci e atât de uşor să dărâmi ceva, dar ca să construieşti sau să repari, e nevoie uneori de o vesnicie, iar acesta e mereu departe. #exist

#exist

Spune-ţi părerea

Numele este obligatoriu
Adresa de e-mail nu va fi publicată

Înapoi sus