Se scurge timpul neîncetat și încă nimeni nu a reușit să îl oprească! Când ești mic îți dorești să ajungi mare, când ajungi mare îți dorești să ajungi mic, să te întorci în grădina copilăriei și să poposești acolo unde ești înconjurat de dragoste. Cine să ne mai înțeleagă și pe noi?
Ani de zile Moș Crăciun al meu, a fost de fapt Moș Gerilă. Nu îi scriam scrisori pentru că nimeni nu îmi dădea adresa lui și pentru că oricum Moș Gerilă era prea sărac ca să ajungă în Câmpulungul meu. Nopțile foarte reci, frigiderul rece și distant și apa căldă..care nu era niciodată caldă îmi dau fiori și acum. Portocalele și bananele erau un lux pe care ni-l permiteam cu mare greutate, îmi aduc și acum aminte cum mă cățăram pe șifonier seară de seară să văd cât mai durează până se coc și cu toate acestea eram noi. Noi toți stânși în jurul unui brad artificial în care atârnam bomboanele poleite în argintiu și auriu, noi toți strănși în noaptea de ajun, atunci cănd poveștile prindeau viața și universul se colora de râsete. Miros de cozonac, aromele de rom și vanilie, cuptorul arzând, serile în care mergeam la colindat și ,,Plugușorul”. Toată viața mi-am dorit să merg și eu cu ,,Plugușorul” și niciodată nu am înțeles de ce fetele nu aveau voie!
Astăzi timpurile acelea au apus, copiii mei ascultă neîncrezători toate aceste mici povestiri, parcă ireale și desprinse din Star Wars! Zâmbesc și eu în sinea mea, mă bucur cu mult nesaț de toate aromele, mă cufund însă adesea în visare și mă reîntorc în timp, acolo în nopțile lungi și foarte reci și încă îl revăd pe tata chinuindu-se să mă dezmorțească de frig!
După ani de zile, l-am descoperit pe Moș Crăciun, mult mai bogat, mai fastuos, mai occidental și mult prea sărac în sentimente. Anul acesta este deja mai sărac, parte din copilăria mea s-a stins, au rămas însă toate poveștile spuse în serile târzi, toate povețele și toate pildele.
Încerc cu disperare să merg la colindat în Bucureștiul meu cel de acum, însă toate porțile sunt închise, aroma de cozonac are gust de cofetărie și frigiderul se uită prea plin la mine și cu toate acestea mă uit spre cer și sunt recunoscătoare. Frânturi din gândurile și visurile mele se împlinesc treptat, colindători de departe îmi sunt alături și încet ..încet ..se întredeschid și porțile sufletelor voastre!
Moș Crăciun, de mă cauți anul acesta, să știi că tot ce îmi doresc este: ,,o portocală“!
Crăciun fericit!
Sursă foto: Bun de România, arhiva personală
3 comentarii
Buna seara doamna Chiriac,
Tocmai v-am vazut la Realittatea. In general, sunt o admiratoare a dvs, pentru tot ceea ce faceti, si in special pentru initiativa promovarii iei romanesti ca “frantura a fiintei nationale”, dupa cum chiar dvs ati mentionat.
Am insa o dezamagire, pe care imi permit sa o impartasesc, tocmai pentru ca dvs si oameni ca dvs, autentici, puteti fi, si sunteti chiar, formatori de opinie pentru schimbarea noastra in bine, ca oameni.
Specific, este vorba despre raspunsul pe care l-ati dat la intrebarea moderatorului referitoare la parerea dvs despre solicitarea unui inalt prelat al Bisericii Ortodoxe Romane de a se modifica Constitutia in sensul specificarii faptului ca familia, casatoria poate fi doa rintre un barbat si o femeie. Raspunsul pe care l-ati dat la aceasta intrebarea fost “politically corect”, nu ati avut curajul sa raspundeti direct la intrebare, ati raspuns cu o rastalmacire a solicitarii ierarhului, care nu va face cinste. Solicitarea prelatului nu este in sensul de a-i judeca sau blama pe homosexuali sau lesbiene, domnia sa a spus pur si simplu ca aceste relatii nu trebuie oficializate prin casatorie. Toleranta crestina se manifesta tocmai prin nejudecare si blamare, dar ea nu trebuie sa insemne rasturnarea normalului crestin, mentionat de scriptura. Si dvs stiti foarte bine asta, insa nu ati avut curajul sa luati pozitie autentic-crestina, si ati preferat sa dati un raspuns “politic-corect”, ca sa evitati probabil o discutie controversata.
Se pare insa ca adevaratul curaj si demnitatea sunt greu de manifestat public. Eu sper totusi sa va depasiti teama si in viitor sa preferati adevarul si demnitatea versus abordarea politic-corecta.
Numai bine,
Adriana Ionescu
Bucuresti
Stimată doamnă Ionescu,
În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru opinia dvs iar în al doilea rând să vă comunic faptul că într-un spațiu atât de restrâns, ca și timp mă refer, conduce la imposibilitatea de a exprima tot ceea ce simți și găndești mai ales atunci cănd vine vorba de credintă. Cred cu tărie că nu trebuie să-i judecăm pe cei din jurul nostru iar acest lucru nu înseamnă că trebuie încurajate astfel de comportamente ci dimpotrivă. Discuția cu siguranță comportă multe aspecte și reflexii însă mă opresc aici. Vă apreciez onestitatea, vă respect opinia însă vă asigur că în acest caz nu este vorba de curaj ci mai degrabă de faptul că nu îmi doresc o societate cu etichete! Așa cum am spus și în emisiunea de la Realitatea TV cred că rolul de a propune și iniția acte legislative ar trebui să rămână ca atribuție a politicienilor și nu a preoților. Vă mulțumesc pentru mesaj și vă aștept și pe viitor cu alte observații! Sărbători cu împliniri luminate!
Ai descris foarte frumos copilăria.Felicitări!