Deschid televizorul ca să îmi pot savura cafeaua și mă izbesc titlurile zilei. Este sâmbătă, afară încă zăpada domnește pe străduțe așa că economistul din mine se reactivează rapid. Mut canalul, același subiect. Deschid radioul, la fel. Conștientizez că subtil mi se induce o ofertă ,,excepțională” și că vreau, nu vreau îmi pun mentalul la muncă. Nici vorbă de precauție, prudență sau pericolele care ne pasc , născute tocmai din zona imobiliarelor. Vag apare pe ecran un mesaj discret: BNR vrea să limiteze gradul de îndatorare la 50% și cu toate acestea discuția continuă pe făgașul că în România este un dezechilibru între cerere și ofertă și că statul ar trebui să facă mai mult.
Păi, nu face? Avem 7% creștere economică. Avem creșteri de salarii. Încurajăm constant consumul. Aaa…era să uit, avem și inflație în creștere, energia electrică s-a scumpit, gazul la fel, prețurile la raft zburdă precum miei pe câmpie..las că-i bine, își zice românul în sinea lui, știe statul ce face. Oare, așa să fie?
Cum să fie bine, mă revolt în sinea mea? Se pare că nu am învățat nimic din experiența anilor 2008-2009.
Lumea a aflat, la jumătatea anului 2007, de probelemele pieței americane, localizate la nivelul unui singur sector al economiei, la început. Apoi, s-a extins ca o boală virală infestând și sectoarele sănătoase și uite așa am aflat cu toții ce înseamnă ,, active toxice”. Tratamenul aplicat a fost unul băbesc, boala continuănd să facă multe victime și uite așa a ajuns și în România. În timp ce unii își frecau mâinile cu profiturile câștigate, scepticii erau în expectativă. Cine a avut de câștigat din toată această experiență? Cu siguranță nu omul de rând care prins de mirajul creditării și-a vândut sufletul pe câțiva arginiți îndatorându-se pe 30 de ani doar de dragul locuinței (că doar nu putem vorbi de proprietate decât când banca ridică ipoteca).
96% dintre români locuiesc într-o locuință proprietate personală. Acestea sunt date certe și ne caracterizează destul de bine.
La desclanșarea crizei, multe guverne au acționat stângaci. S-au panicat din cauza presiunilor și au făcut greșeli politice și economice serioase, cum ar fi protecționalismul comercial, suprareglementarea piețelor, impozite mai mari pe capital și pe inițiativele antreprenoriale. Aceste fenomene parcă firav încep să apară iarăși în România și cu toate acestea suntem încă în bula ignoranței sau hai să îi spun mai frumos, vânzările de locuințe cresc spectaculos.
Paul Krugman, laureatul premiului Nobel pentru economie în 2008 are o carte interesantă: ,,Întoarcerea economiei declinului și criza din 2008″, o recomand. Nu de alta dar ajunge că am fost o dată nesăbuiți. Avem deja un studiu de caz cel al anului 2008, altul nu cred că mai avem nevoie. Dacă nu vom ajunge la înțelegerea de care avem nevoie, să gândim cu mintea limpede și să ne analizăm problemele noastre, atunci trebuie să conștientizăm că noi ne punem bariere în calea prosperități și că aceste bariere sunt mesajele induse sau doctrinele învechite de care mintea oamenilor nu se poate dezbăra.
Prudența este mama învățăturii!
Spune-ţi părerea